NORMATÍV, -Ă adj. Care are putere de normă. ♦ Care hotărăște, stabilește reguli. // s.n. Tabel care cuprinde duratele medii în care se efectuează anumite operații tehnice. [Cf. fr. normatif, rus. normativnâi]. Vezi definitia »

INVESTIGATÍV, -Ă adj. Cu caracter de investigare. [Cf. it. investigativo]. Vezi definitia »

DISTRACTÍV, -Ă adj. care distrează; plăcut, amuzant. (< distracț/ie/ + -iv) Vezi definitia »

ADVERSATÍV, -Ă, adversativi, -e, adj. Care exprimă o opoziție. ◊ Propoziție adversativă = propoziția care exprimă o opoziție față de coordonata ei. Conjuncție adversativă = conjuncție care introduce o propoziție adversativă. – Din fr. adversatif, lat. adversativus. Vezi definitia »

DECISÍV, -Ă adj. Hotărâtor. [Cf. fr. décisif, lat. decissivus]. Vezi definitia »