Definita cuvantului recoace
RECOÁCE, recóc, vb. III. Tranz. A trata termic un material în stare solidă prin încălzirea până la o anumită termperatură, urmată de o răcire (înceată), în scopul de a-i îmbunătăți proprietățile fizico-chimice, mecanice, tehnologice etc.; a efectua operația de recoacere. – Re1- + coace.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu recoace
cubice s. n. pl. (intl.) zaruri. Vezi definitia »
PÚRECE s. m. v. purice. Vezi definitia »
ce determina complementul Vezi definitia »
orice actiune voluntara a unei persoane care se afla intr-o relatie de raspundere, incredere sau de autoritate fata de acesta, prin care este periclitata viata, dezvoltarea fizica, mentala, spirituala, morala sau sociala, integritatea corporala, sanatatea fizica sau psihica a copilului Vezi definitia »
CEFALOTORÁCE s.n. Regiune anterioara a corpului unor animale (crustacee, arahnide) care cuprinde toracele și abdomenul. [< fr. céphalothorax, cf. gr. kephale – cap, thorax – torace]. Vezi definitia »