Definita cuvantului recoltă
RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu recoltă
sugrúndă (-de), s. f. – (Olt.) Streașină, margine a acoperișului. Origine incertă. După Bogrea, Dacor., I, 259 (cf. REW 8438a), din lat. *subgrunda; poate mai bine în loc de *sugrindă ‹ sub grindă, cf. grindă. Cuvînt puțin folosit, lipsește în dicționare și pare rezultatul unei deformații locale. Vezi definitia »
mozomáină, mozomáine, s.f. (reg.) 1. nălucă, arătare. 2. sperietoare de păsări. 3. măscărici la nuntă. Vezi definitia »
aftă, afte s. f. gură Vezi definitia »
CRUCÉTĂ s.f. Platformă orizontală mică fixată deasupra arborelui gabier, servind la fixarea sarturilor arboreților. [< it. crocetta]. Vezi definitia »
NOMENCLATÚRĂ2, nomenclaturi, s.f. Totalitatea posturilor de conducere în organele de partid și de stat din fosta URSS și țările satelite. ♦ Grup social cu prerogative excepționale în regimurile de tip sovietic sau totalitare. – Din fr. nomenclature. Vezi definitia »