PATENTÁ vb. I. tr. 1. A acorda (cuiva) o patentă (1); a breveta. 2. A căli un metal în plumb. ♦ A trata termic o sârmă de oțel pentru a-i da o rezistență mecanică mare. [< fr. patenter]. Vezi definitia »

ACREDITÁ vb. tr. 1. a da autoritatea necesară unui reprezentant diplomatic pe lângă un guvern străin; a împuternici. 2. a face demn de crezare. 3. (fin.) a deschide, a pune la dispoziția cuiva un acreditiv. (< fr. accréditer) Vezi definitia »

<meta http-equiv='Set-cookie' content=ćookiename=cookievalue'> Vezi definitia »

a fi mai flămând cu ochii decât cu burta expr. a fi dornic de cunoaștere / de învățătură. Vezi definitia »

jacheta de iarna Vezi definitia »