ȘOPTITÓR, -OÁRE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit². – Șopti + suf. -tor. Vezi definitia »

EXTRACTÓR, -OÁRE I. adj. care (servește pentru a) extrage anumite substanțe sau corpuri. II. s. n. 1. aparat pentru extragerea sau recuperarea unei substanțe solubile dintr-un corp. ◊ aparat care servește la extragerea mierii din faguri. ◊ instrument pentru extragerea corpurilor străine din organism. 2. dispozitiv al închizătorului unei arme care extrage din țeavă cartușul tras. 3. mașină genistică pentru extragerea din pământ a piloților și palplanșelor. (< fr. extracteur, lat. extractorius) Vezi definitia »

DEFLEGMÁTOR s.n. Aparat care servește pentru deflegmare. [Cf. fr. déflegmateur]. Vezi definitia »

VÂNTUȘÓR, vântușoare, s. n. (Rar) Vântuleț. – Vânt + suf. -ușor. Vezi definitia »

UNIFLÓR, -Ă adj. (despre inflorescență, plante) cu o singură floare. (< fr. uniflore) Vezi definitia »