OBSERVATÓR², -OÁRE, observatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite. Notă observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator. Vezi definitia »

DESCURAJATÓR, -OÁRE, descurajatori, -oare, adj. Care te face să-ți pierzi curajul; demoralizant, deprimant. – Descuraja + suf. -tor. Vezi definitia »

OPRESÓR, -OÁRE, opresori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care oprimă; asupritor. – Din fr. oppresseur. Vezi definitia »

BÂNTUITÓR, -OÁRE, bântuitori, -oare, adj. Care bântuie. – Din bântui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

pridăditór, pridăditoáre, s.m. și f. (înv.) trădător, vânzător. Vezi definitia »