HORMÍSM s. n. Concepție psihologică potrivit căreia orice comportament este dirijat către un scop de o forță instinctivă. – Din engl. hormisme. Vezi definitia »

TEATRALÍSM s.n. 1. Atitudine teatrală (2); teatralitate. 2. (Psihiatr.) Tendință către manifestări emotive spectaculoase. [< fr. théâtralisme]. Vezi definitia »

POLIVOLTÍSM s.n. Însușire a unor categorii de viermi de mătase de a produce mai multe generații într-un an. [< fr. polyvoltisme]. Vezi definitia »

DIASTROFÍSM s.n. (Geol.) Totalitatea deformărilor și dislocărilor pe care le suferă stratele din scoarța terestră sub acțiunea mișcărilor tectonice. ♦ Teorie care atribuie geneza unor fenomene de eroziune și a formelor rezultate unor deformări lente ale scoarței terestre. [Pron. di-as-. / < fr. diastrophisme, cf. gr. diastrophe – răsucire]. Vezi definitia »

CONSTRUCTIVÍSM s. n. 1. orientare estetică, în artele plastice, literatură și muzică, care concepe realitatea într-o viziune de forme geometrice, spațiale, și care luptă pentru puritatea și simplitatea liniilor, pentru corelarea artei cu tehnica modernă. 2. curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia structurii constructive a clădirii. 3. concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii. ◊ concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii potrivit căreia activitatea constructivă este baza exigenței matematice. (< fr. constructivisme) Vezi definitia »