Definita cuvantului tumbă
TÚMBĂ, tumbe, s. f. (Adesea fig.) Mișcare de rotire totală a corpului, cu capul înainte; rostogolire peste cap. ◊ Loc. adv. De-a tumba = peste cap, de-a rostogolul, de-a dura. ♦ (La pl.) Giumbușlucuri, ghidușii. – Din ngr. tumba.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tumbă
DUBITATÍVĂ s. f. v. dubitativ [DN]. Vezi definitia »
rínglă (-le), s. f. – Zăvor, cheie de tipar. Germ. Ringel „brățară, inel”. Vezi definitia »
BARBÉTĂ3 s.f. (Mil.) Platformă de pământ de pe care tunurile pot trage pe deasupra parapetului unei fortificații. ♦ Blindaj circular fix la tunurile navale. [< fr. barbette]. Vezi definitia »
MANTELÉTĂ s.f. v. mantelet. Vezi definitia »
ÁVĂ2, ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av. Vezi definitia »