nobilá, nobiléz, vb. I (înv.) 1. a înnobila; a acorda un titlu nobiliar, a face nobil (pe cineva). 2. a ridica pe o treaptă înaltă a perfecțiunii, a da distincție, a înnobila. Vezi definitia »

străbălá, străbăléz, vb. I refl. (reg.) a se destrăma. Vezi definitia »

CUPELÁ vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller) Vezi definitia »

CANELÁ, canelez, vb. I. Tranz. A face caneluri pe suprafața interioară sau cea exterioară a unei piese, a unei coloane etc. – Din fr. canneler. Vezi definitia »

ARTICULÁ, articulez, vb. I. 1. Tranz. A emite un sunet, a rosti deslușit un cuvânt cu ajutorul organelor de vorbire. 2. Tranz. A pune, a adăuga articol unui substantiv sau unui echivalent al lui. 3. Refl. A se lega prin articulații. – Fr. articuler (lat. lit. articulare). Vezi definitia »