raćlă (rácle), s. f. – 1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”. Vezi definitia »

premísă s.f., g.d. art.premísei; pl. premíse Vezi definitia »

DIASCÉVĂ s.f. Corectare pe care trebuiau s-o facă dramaturgii greci operelor lor nepremiate pentru a le prezenta la un nou concurs. [< fr. diascève, cf. gr. diaskeue]. Vezi definitia »

MONOGRÁMĂ s. f. semn scris, gravat etc. prin reunirea unor inițiale ale numelui cuiva. (< fr. monogramme) Vezi definitia »

STRINGÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi stringent. (< it. stringenza) Vezi definitia »