TERRAMÁRA s. f. 1. locuință lacustră. 2. ridicătură de pământ, loc al unei foste așezări de pământ rămasă din preistorie. (< it. terramara) Vezi definitia »

COROBORÁ vb. I. tr. A întări, a consolida; a sprijini. [< fr. corroborer, cf. lat. corroborare < cum – cu, robur – putere]. Vezi definitia »

DANTURÁ vb. tr. a tăia dinții unei roți cu ajutorul unei freze speciale. (< dantură) Vezi definitia »

schirá, pers. 3 sg. schireáză, vb. I refl. (înv.; despre țesuturi) a se modifica, a genera formând un schir (tumoare malignă); a se transforma în schir; a se schiroșa. Vezi definitia »

ÍNFRA²- Element de compunere care înseamnă „dedesubt, sub” și care servește la formarea unor substantive și a unor adjective. – Din lat. infra, fr. infra-. Vezi definitia »