VÉCSEL, vecsele, s. n. (Germanism înv.) Poliță. – Din germ. Wechsel. Vezi definitia »

LUMAȘÉL s. n. Rocă sedimentară calcaroasă, slab cimentată, alcătuită din fragmente de cochilii sau din schelete de organisme. – Din fr. lumachelle. Vezi definitia »

SURTUCÉL, surtucele, s. n. Diminutiv al lui surtuc; surtucaș. – Surtuc + suf. -el. Vezi definitia »

ciocănel, ciocănele s. n. (dim.) pulpă de pui. Vezi definitia »

ȘEPTÉL s.n. Numărul total al animalelor domestice ale unei țări, ale unei regiuni, ale unei gospodării etc. [< fr. cheptel, cf. lat. capitale – ceea ce este principal într-o avuție]. Vezi definitia »