bardíșă (-șe), s. f. – Halebardă. Pol. bardysz (sec.XVII). Apare la Miron Costin, glosată în așa fel încît lasă să se înțeleagă că nu era cuvînt comun în rom. Vezi definitia »

sluteálă, slutéli, s.f. (înv.) sluțenie. Vezi definitia »

prunculeánă, prunculéne, s.f. (reg.) prunculiță, fată mică. Vezi definitia »

RÁGILĂ, ragile, s. f. 1. Instrument format dintr-o scândură în care sunt înfipți dinți de fier și prin care se trage cânepa sau inul melițat, ca să se aleagă partea cea mai fină. 2. Zgardă cu țepi de fier care se pune la gâtul câinilor ciobănești spre a-i apăra de mușcătura lupului. ♦ Curea sau scândurică cu câteva cuie, care se fixează la botul vițeilor ca să nu poată suge. [Var.: (reg.) rághilă s. f.] – Cf. germ. Raffel. Vezi definitia »

SORCOVEÁLĂ, sorcoveli, s. f. Faptul de a sorcovi; sorcovit. – Sorcovi + suf. -eală. Vezi definitia »