obód, obóduri, s.n. (reg.) cerc de coajă de arbore în jurul pietrelor de moară; văcălie. Vezi definitia »

FOTOCATÓD s. m. catod a cărui emisiune de electroni se face prin efect fotoelectric. (< fr. photocathode) Vezi definitia »

EXÓD s. n. 1. parte finală a unei tragedii grecești, deznodământul și ieșirea din scenă. 2. emigrare în masă a unei populații. (< fr. exode, lat. exodus) Vezi definitia »

Mod de hranire a unor organisme vii care se hranesc cu substante organice di organisme moarte. Vezi definitia »

MIRIAPÓD, miriapode, s. n. (La pl.) Clasă de animale inferioare, cu corpul alcătuit din segmente sau din inele și cu multe perechi de picioare; (și la sg.) animal care face parte din această clasă. [Pr.: -ri-a-] – Din lat. myriapoda, fr. myriapode. Vezi definitia »