ORÁCOL, oracole, s. n. (În antichitate) Răspuns profetic pe care, potrivit unor credințe, anumite divinități îl dădeau celor veniți să le consulte pentru a cunoaște viitorul; prevestire, prezicere, profeție; lăcașul unde se făceau aceste profeții. ♦ Hotărâre dată de o persoană cu autoritate; sentință cu caracter infailibil; p. ext. persoană care dă această hotărâre. ◊ Expr. A vorbi ca un oracol = a se exprima sentențios și enigmatic. [Var.: orácul s. n.] – Din lat. oraculum, it. oracolo, fr. oracle. Vezi definitia »

IUDEOSPANIÓL, -Ă, iudeospánioli, -e, adj. și s. f. 1. Adj. Care aparține de sau care se referă la comunitățile sefarde și la limba pe care o vorbesc. 2. S. f. Limbă vorbită de sefarzii din Asia Mică, Balcani și nordul Africii, care păstrează multe trăsături ale limbii spaniole de dinaintea sec. al XVI-lea. (cf. sp. judeo(-)español) [DRAE] Vezi definitia »

GRAMINÍCOL, -Ă adj. (despre paraziți) care trăiește pe graminee. (< fr. graminicole) Vezi definitia »

DIPÓL, dipoli, s. m. 1. Circuit electric sau rețea electrică prevăzută cu două borne de acces pentru conectarea la o rețea exterioară. 2. (În sintagma) Dipol electric = a) sistem de două sarcini electrice apropiate, egale și de semn contrar; b) antenă de telecomunicații formată din două conductoare dispuse și alimentate simetric. – Din germ. Dipol, fr. dipôle. Vezi definitia »

TURNESÓL s.m. Materie colorantă extrasă din unele specii de licheni, folosită pentru determinarea caracterului acid sau bazic al unei soluții. [< fr. tournesol]. Vezi definitia »