Definita cuvantului triumf
TRIÚMF, triumfuri, s. n. 1. (În Roma antică) Celebrare a unei victorii prin intrarea solemnă în oraș a comandantului biruitor, pe un car tras de patru cai albi și însoțit de un cortegiu din care făceau parte senatori, căpeteniile armatei și prizonierii făcuți în război, reprezentând cea mai înaltă onoare acordată învingătorului. ◊ Expr. A duce (sau a purta pe cineva) în triumf = a ridica (pe cineva) pe sus (purtându-l pe brațe sau pe un tron) în cadrul unui cortegiu solemn sau vesel. 2. Victorie, biruință de mare prestigiu; fig. succes moral, reușită, izbândă deosebită. [Pr.: tri-umf] – Din lat. triumphus, fr. triomphe.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu triumf
crâmf s.n. (reg.) bucată mare de pâine; cârfan, călcâi, strujen. Vezi definitia »
TRIÚMF s. n. 1. celebrare a victoriei în Roma antică, din intrarea solemnă în oraș a generalului biruitor, însoțit de armata sa, de captivi și de prăzile făcute. 2. victorie, biruință (în război). 3. (fig.) succes moral, reușită, izbândă. (< lat. triumphare, fr. triumphe) Vezi definitia »
REMF, s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). – Din săs. rämp, remp. Vezi definitia »
ȘTRIMF, ștrimfi, s. m. (Germanism reg.) Ciorap. – Germ. Strümpfe (pl. lui Strumpf). Vezi definitia »
adj.ș.m.(f) 1.Persoana cu o comportare antisociala, fara moralitate, fara o constiinta sociala; 2.Persoana interesata doar de propriile nevoi, fara a lua in considerare efectele actiunilor lor asupra celor din jur (< engl. sociopath) Vezi definitia »