meș (méși), s. m. – 1. Un fel de încălțăminte purtată de turci în interiorul pantofilor. – 2. Papuc. – Var. meșt, mestie. Mr. mestră, pl. mești. Tc. mest (Miklosich, Türk. Elem., II, 127; Șeineanu, II, 257; Loebel 63; Berneker, II, 39; Lokotsch 1459), cf. ngr. μέστι, alb. mešt, sb., cr. mȅštva, rut. mešty, pol. meszta. Vezi definitia »

CĂMĂRÁȘ, cămărași, s. m. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujbaș care avea în grijă odăile domnului, în special cămara domnească. ♦ (Înv.) Intendent la o mănăstire. – Cămară + suf. -aș. Vezi definitia »

tamáș (-șe), s. n. – (Mold.) Piedică, proptea, ic. Mag. támasz (Candrea). Vezi definitia »

junigáș, junigáși, s.m. (reg.) tinerel, flăcău. Vezi definitia »

popotáș, popotáși, s.m. (înv.) militar însărcinat cu administrarea unei popote; popotar. Vezi definitia »