Definita cuvantului bunătate
BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
TAGÉTE s. f. pl. plante erbacee cu miros caracteristic și cu flori de mărimi diferite, colorate în brun-catifelat, galben sau portocaliu; crăițe. (< fr., lat. tagetes) Vezi definitia »
ILOGICITÁTE s.f. (Rar) Lipsă de logică; ilogitate. [Cf. it. illogicita]. Vezi definitia »
Metrosexualitate, metrosexualități, s.f. 1. subcultură a bărbaților de orice orientare sexuală care au un simț estetic puternic și sunt preocupați de aparența lor, mai ales în domeniul modei. (1). – pref. metro + sexualitate Vezi definitia »
FEUDALITÁTE s. f. feudalism. (< it. feudalità, fr. féodalité) Vezi definitia »
posapéte adj. pl. (reg.; în sintagma) pere posapete = specie de pere. Vezi definitia »