Definita cuvantului bunătate
BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăți, s. f. I. 1. Însușirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândețe; bunețe. 2. Bunăvoință, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere. 4. Gust bun, plăcut. II. (Concr.) 1. (La pl.) Mâncare sau băutură (foarte) bună. 2. (Mai ales la pl.) Lucru de calitate (foarte) bună. 3. (La pl.) Averi, bogății. – Lat. bonitas, -atis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunătate
PÁȘTE2 s. n. v. paști. Vezi definitia »
VÂSCOZITÁTE s.f. v. viscozitate. Vezi definitia »
RECIPROCITÁTE s. f. însușirea de a fi reciproc. (< fr. réciprocité, lat. reciprocitas) Vezi definitia »
du-te dracu Vezi definitia »
ASTARTE, zeiță supremă în mitologia feniciană, soția lui Baal. Cultul ei a fost răspîndit în toată lumea semitică. Imaginată ca o femeie tînără și frumoasă, era patroana dragostei și a războiului, a vînătorii și a procreației. Vezi definitia »