ÎNCOLONÁRE s. f. Acțiunea de a (se) încolona. ♦ (Art.; cu valoare de interjecție) Exclamație care îndeamnă, ordonă încolonarea unui grup de oameni. – V. încolona. Vezi definitia »

CADENȚÁRE s.f. Acțiunea de a cadența. [< cadența]. Vezi definitia »

AUTOOXIDÁRE s. f. oxidare lentă cu ajutorul oxigenului din aer. (după fr. auto-oxydation) Vezi definitia »

NESUBORDONÁRE s. f. v. INSUBORDONARE. Nesupunere la ordinele autorităților superioare; indisciplină, neascultare, nesubordonare. [DEX '98] Vezi definitia »

ÎNȘELÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înșela și rezultatul ei; înșelăciune; iluzie. – V. înșela. Vezi definitia »