Definita cuvantului bunăvoință
BUNĂVOÍNȚĂ s. f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare față de cineva; îngăduință. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [Gen.-dat.: bunăvoinței] – Bună + voință (după lat. benevolentia).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunăvoință
spionită, spionite s. f. 1. (pub., peior.) mania de a bănui sau acuza de spionaj înalți funcționari publici. 2. mania de a urmări toate mișcările vecinilor, colegilor etc. Vezi definitia »
mielu' cu o nară expr. v. miel. Vezi definitia »
răcoánță, răcoánțe, s.f. (reg.) țeapă, țepușă la sanie; drug de fier la perinoiul vagonetului de bușteni. Vezi definitia »
CROÁMPĂ, croampe, s.f. Cartof; regionalism din Transilvania, etimologie din limba maghiară (krumpli). Vezi definitia »
PAIÁȚĂ s.f. 1. Actor de circ sau de bâlci care provoacă râsul prin înfățișarea sa caraghioasă, prin ghidușii etc. 2. (Fig.) Caraghios; neserios, măscărici. [Pron. pa-ia-. / cf. rus. paiaț, fr. paillasse, it. Pagliaccio – personaj din teatrul buf italian]. Vezi definitia »