GARÁ vb. tr. a adăposti (automobile, tramvaie etc.) într-un garaj sau într-un depou; a trage o locomotivă, un tren pe o linie de garaj. (< fr. garer) Vezi definitia »

ÎMPREJURÁ, împréjur, vb. I. Tranz. (Înv.) A ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura. ♦ (Reg.) A lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge. – Lat. pop. inpergyrare sau din împrejur. Vezi definitia »

a întrece măsura expr. v. a se întrece cu gluma. Vezi definitia »

ZAGARÁ², zagarále, s. f. Fleac, bagatelă. (din bg. zagara, prob. de la n.pr. Zagorane localitate în Macedonia) Vezi definitia »

degenerá (a ~) vb., ind. prez. 3 degenereáză Vezi definitia »