APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. ◊ Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – V. apăra. Vezi definitia »

ZBURĂTĂÍRE s. f. v. zburătuire. Vezi definitia »

CHESĂGÍRE, chesăgiri, s. f. v. CHESĂGI. – [DLRM] Vezi definitia »

IMPUTRESCIBILIZÁRE, imputrescibilizări, s. f. Acțiunea de a imputrescibiliza și rezultatul ei. – V. imputrescibiliza. Vezi definitia »

DEZANCOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) dezancola și rezultatul ei. ♦ (Text.) Îndepărtare din țesături a masei de încleiat; descleiere. [< dezancola]. Vezi definitia »