MĂRĂCÍNE, mărăcini, s. m. Nume generic dat unor plante a căror tulpină este acoperită cu spini; fructul țepos al unor asemenea plante; p. restr. ghimpe, țeapă, spin (al acestor plante). ◊ Expr. A sta (ca) pe mărăcini = a fi nerăbdător, a nu-și găsi astâmpăr. A trăi ca pe mărăcini = a trăi rău. ♦ (Mai ales la pl.) Mărăciniș. [Var.: mărăcín s. m., mărăcínă s. f.] – Lat. marrucina. Vezi definitia »

întristăciúne s.f. (înv.) întristare. Vezi definitia »

EVERSIÚNE s.f. (Liv.) Răsturnare; ruină, ruinare. ♦ (Med.) Ieșire a unei membrane din cavitatea ei naturală. [Cf. fr. éversion, lat. eversio]. Vezi definitia »

DERIVAȚIÚNE s. f. v. derivație. Vezi definitia »

CIRCUMVOLUȚIÚNE s.f. v. circumvoluție. Vezi definitia »