TERMITA'RE, verb, s.f. Acțiunea distrugatoare a diverselor grupări locale, mai ales la sate , dupa 1990 asupra bunurilor ce au aparținut colectivității sau celor expropiați de regimul comunist. Termitarea rezultă în ruinarea sau distrugerea completă a conacelor, grajdurilor, serelor, garajelor, stâlpilor de electricitate, canalelor de irigație, dalajului, etc. Termen pejorativ propus de Bogdan Popescu (1997) in presa românească din străinătate, preluat sporadic in cea din țara. Vezi definitia »

AUTODEZMINȚÍRE s.f. Acțiunea de a se autodezminți. [< autodezminți]. Vezi definitia »

CONFISCÁRE, confiscări, s. f. Acțiunea de a confisca și rezultatul ei. ♦ Trecere gratuită (ca măsură de siguranță sau ca sancțiune) în patrimoniul statului, în temeiul unei hotărâri judecătorești, a unui bun sau a tuturor bunurilor aparținând unei persoane. – V. confisca. Vezi definitia »

ATMOSFERIZÁRE s.f. Dizolvare și descompunere a rocilor sub influența agenților atmosferici. ♦ (Fig.; rar) Stare de spirit care se creează în jurul cuiva sau a ceva. [< atmosferă + -iza]. Vezi definitia »

RECOMPÚNERE s.f. Acțiunea de a recompune și rezultatul ei; recompoziție. [< recompune]. Vezi definitia »