Definita cuvantului bundă
BÚNDĂ, bunde, s. f. 1. Haină lungă și largă de postav, îmblănită, purtată de bărbați; burcă1; (reg.) blană mare făcută din piei de oaie, întrebuințată de țărani ca îmbrăcăminte de iarnă. 2. (Reg.) Pieptar (1). – Din magh. bunda.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bundă
zămoșíță s. f., g.-d. art. zămoșíței; pl. zămoșíțe Vezi definitia »
AVÉRSĂ s.f. Ploaie abundentă (de scurtă durată), venită pe neașteptate. [< fr. averse < verser – a vărsa]. Vezi definitia »
MARCÓTĂ s. f. lăstar nedesprins de planta-mamă, care se înfige cu capătul liber în pământ pentru a prinde rădăcină și care, tăiat și răsădit, poate da o nouă plantă. ◊ plantă obținută prin marcotaj. (< fr. marcotte) Vezi definitia »
zaporojeáncă s. f., g.-d. art. zaporojéncei; pl. zaporojénce Vezi definitia »
PANTALONÁDĂ s. f. comedie burlescă; (p. ext.) bufonerie. (< fr. pantalonnade) Vezi definitia »