CONDIȚIONÁ, condiționez, vb. I. Tranz. 1. A constitui condiția de care depinde ceva; a fi cauza unui lucru, a provoca ceva. 2. A limita valabilitatea unui act printr-o condiție, a face să depindă executarea lui de o condiție, a-l supune uneia sau mai multor condiții. ♦ A admite un lucru cu anumite condiții, sub rezerva îndeplinirii unei anumite obligații. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conditionner. Vezi definitia »

INTENȚIONÁ, intenționez, vb. I. Tranz. A avea intenția; a plănui, a dori, a proiecta, a avea de gând. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. intentionner. Cf. it. intenzionare. Vezi definitia »

HLOBĂNÁ, hlóbăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna. Vezi definitia »

PUNCȚIONÁ, puncționez, vb. I. Tranz. A face o puncție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. ponctionner (după punct). Vezi definitia »

încliná, înclín, vb. I (reg.) a pune clini la o cămașă. Vezi definitia »