DESHUMÁ vb. tr. 1. a dezgropa, a scoate din pământ un cadavru; a exhuma. 2. (fig.) a scoate la iveală, a aduce în discuție fapte, lucruri uitate. (< des- + /în/huma) Vezi definitia »

ÎNHUMÁ vb. tr. a înmormânta. (< fr. inhumer, lat. inhumare) Vezi definitia »

PREZUMÁ vb. tr. a presupune; a estima. (< fr. présumer) Vezi definitia »

ceatmá s.f. (înv.) țesătură fină, mătase; basma. Vezi definitia »

hójma adv. – În mod repetat, continuu. Rut. hožma (DAR; Candrea; Scriban). Hasdeu, Col. lui Traian, 1876, I, pleca de la un dacic *ghingama, iar Cihac, II, 139, de la sb. odma sau jed(a)nak. Candrea, Elementele, 408, considera rut. ca fiind de proveniență rom., idee pe care a abandonat-o mai tîrziu. În Mold. Vezi definitia »