Definita cuvantului rectificator
RECTIFICATÓR, -OÁRE, rectificatori, -oare, adj., subst. 1. Adj. Care rectifică; care aduce o rectificare. 2. S. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la mașina de rectificat. 3. S. n. Dispozitiv care separă vaporii de apă antrenați de vaporii de amoniac, folosit în instalațiile frigorifice cu absorbție. – Din fr. rectificateur.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rectificator
FLORICULTÓR, -OÁRE, floricultori, -oare, s. m. și f. Specialist în floricultură. – De la floare (după agricultor, horticultor). Vezi definitia »
CONFESÓR s. m. preot care spovedește; duhovnic. (< fr. confesseur, lat. confessor) Vezi definitia »
POSTFAȚATÓR, -OÁRE, postfațatori, -oare, s. m. și f. Autor al unei postfețe. – Postfața + suf. -tor. Vezi definitia »
COLONIZATÓR, -OÁRE, colonizatori, -oare, adj., s. m. și f. (Stat, populație etc.) care colonizează un teritoriu. – Din fr. colonisateur. Vezi definitia »
MĂRȚIȘÓR, (1) mărțișoare, s. n., (2, 3, 4) mărțișori, s. m. 1. S. n. Mic obiect de podoabă legat de un fir împletit, roșu cu alb, care se oferă în dar ca semn al sosirii primăverii, mai ales femeilor și fetelor, la 1 martie; marț2. 2. S. m. (Pop.) Martie. 3. S. m. Plantă erbacee din familia rozaceelor, cu frunzele crestate adânc și cu flori galbene (Geum montanum). 4. S. m. (Bot.; reg.) Ament (de salcie, de răchită etc.). – Marț2 + suf. -ișor. Vezi definitia »