AUTOCÁR, autocare, s. n. Automobil cu caroserie deschisă sau decapotabilă, folosit de obicei la transportul interurban în comun (mai ales în excursii) al unui număr mare de persoane. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocar. Vezi definitia »

PREREVOLUȚIONÁR, -Ă, prerevoluționari, -e, adj. Care a existat, a fost, s-a întâmplat înainte de o revoluție; care caracterizează perioada dinaintea unei revoluții. [Pr.: -ți-o-] – Pre¹- + revoluționar. Vezi definitia »

scăunár, scăunári, s.m. (reg.) 1. meseriaș care face scaune. 2. măcelar. Vezi definitia »

BANCRUTÁR s.m. (Rar) Falit, bancrut. [Var. bancrutier s.m. / cf. fr. banqueroutier, it. bancarottiere]. Vezi definitia »

INVOLUNTÁR, -Ă, involuntari, -e, adj. (Adesea adverbial) Care este făcut fără voie, neintenționat. – Din fr. involontaire, lat. involuntarius. Vezi definitia »