CEMENTÁRE Acțiunea de a cementa; cementație. [< cementa]. Vezi definitia »

înomeníre s.f. (înv.) încarnare, întrupare, împelițare. Vezi definitia »

scuipătoare, scuipători s. f. 1. gură. 2. (intl.) cameră de anchetă. 3. (intl., înv.) cameră de tortură. Vezi definitia »

poslușíre s.f. (înv.) 1. servire, slujire; slugărire; ajutare, asistare. 2. oficiere a unui serviciu religios. Vezi definitia »

stâlpáre, stâlpări, s.m., f., n. (pl.) 1. (s.f.; înv. și pop.) ramură verde, crenguță înfrunzită; ramură de salcie verde și înflorită, care se împarte credincioșilor ortodocși, la biserică, în Duminica Florilor. 2. (s.m.; fig.; înv.) urmaș; vlăstăr. 3. (s.f. pl.; reg.) copaci îngemănați. 4. (s.n. pl.; înv.) toiege. 5. (s.n. pl.; reg.) scocuri sterpe. 6. (s.n. pl.; reg.) cânepă pentru sămânță semănată în porumb. Vezi definitia »