Definita cuvantului bunic
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunic
TRÁINIC, -Ă, trainici, -ce, adj. Care durează, care rezistă, care se păstrează bine; solid, rezistent, durabil. – Din sl. trajanŭ sau trai + suf. -nic. Vezi definitia »
CATALÉCTIC, catalectice, adj., s. n. (în metrica greco-latină; în sintagma) Vers catalectic = vers care se termină printr-un picior incomplet. – Din fr. catalectique. Vezi definitia »
POLICILÍNDRIC, -Ă, policilindrici, -ce, adj. (Despre motoare, compresoare, laminoare etc.) Cu cel puțin patru cilindri. – Cf. fr. multicylindrique. Vezi definitia »
ACHERÓNTIC, -Ă adj. subpământean. (< fr. achérontique) Vezi definitia »
MATRONÍMIC, -Ă adj., s. n. (nume) de obezitate la tinerele fete, însoțind pubertatea precoce. (< fr. matronisme) Vezi definitia »