Definita cuvantului bunic
BUNÍC, bunici, s. m. 1. Tatăl tatălui meu sau al mamei; bun (VIII), bunel, bât. 2. (La pl.) Părinții părinților; p. ext. strămoși. 3. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unui om bătrân. – Bun + suf. -ic.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunic
SCIÁTIC, -Ă I. adj. al șoldului, al osului ischion. ♦ nerv ~ = nerv care pornește din partea inferioară a măduvei spinării și se ramifică în toată partea de jos a corpului. II. s. f. nevralgie prin dureri pe traiectul nervului sciatic. (< fr. sciatique, lat. sciaticus) Vezi definitia »
ACATALÉCTIC, acatalectice, adj. (În metrica greco-latină, în sintagma) Vers acatalectic (și substantivat n.) = vers căruia nu-i lipsește nici o silabă. – Din fr. acatalectique. Vezi definitia »
FOTOTRÓPIC, -Ă adj. Referitor la fototropism; fototrop. [< fr. phototropique]. Vezi definitia »
PEDOGENÉTIC, -Ă, pedogenetici, -ce, adj. Privitor la formarea solului. – Din fr. pédogénétique. Vezi definitia »
PRECLÁSIC, -Ă adj. Referitor la preclasicism. // s.m. și f. Adept al preclasicismului. [Cf. fr. préclassique]. Vezi definitia »