Definita cuvantului bunică
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunică
BUTELCÚȚĂ, butelcuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui butelcă. Vezi definitia »
POLIMIXÍNĂ s. f. antibiotic cu acțiune bactericidă asupra mai multor microbi, din diferite varietăți de bacili. (< fr. polymixine) Vezi definitia »
PÓZĂ s.f. 1. Atitudine, poziție, ținută (pentru a poza). ♦ A(-și) lua o poză = a afișa o atitudine afectată, studiată. 2. Fotografie. 3. (Tehn.) Pozare. [< fr. pose]. Vezi definitia »
PÍHOTĂ, pihote, s. f. (Înv. și reg.) (Unitate militară de) infanterie. [Var.: píotă s. f.] – Din pol. piechota, ucr. pihota, rus. pehota. Vezi definitia »
BRIANTÍNĂ s.f. Preparat cosmetic uleios și parfumat, întrebuințat la îngrijirea părului. [Pron. bri-an-, var. briliantină s.f. / < fr. brillantine]. Vezi definitia »