Definita cuvantului bunică
BUNÍCĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă. 2. ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu bunică
ȘEDÍNȚĂ s. f. adunare organizată a unui colectiv pentru a discuta și a lua unele hotărâri privitoare la anumite probleme. ◊ fiecare dintre perioadele de timp neîntrerupte în care se execută o activitate, se aplică unui bolnav un anumit tratament cu ajutorul unor aparate speciale etc. (după fr. séance) Vezi definitia »
ALABANDÍNĂ s. f. Mineral care se găsește sub formă de mase compacte, negricioase, cu luciu metalic. – Fr. alabandine (lat. lit. alabandina). Vezi definitia »
carabă, carabe s. f. 1. palmă dată cuiva. 2. femeie bătrână, babă. Vezi definitia »
v'ânătă (legumă) s. f., g.-d. art. vínetei; pl. vínete Vezi definitia »
CLIMATOGRÁMĂ, climatograme, s. f. Reprezentare grafică a principalelor date meteorologice pentru o regiune. – Din climat. Cf. fr. climogramme. Vezi definitia »