PERGHÉL, pergheluri, s. m. 1. (Înv. și reg.) Cerc; cirumferință. ◊ Loc. adv. În perghel = circular. ◊ Loc. vb. A da pergheluri = a înconjura. ♦ Numele unui joc de copii cu arșice. 2. Instrument în formă de compas, folosit la măsurarea sau compararea grosimilor; p. gener. compas. 3. Partea concavă a unei bolți; zidărie în formă de arc sau de semicerc. – Din tc. pergel. Vezi definitia »

OSTROPÉL, ostropeluri, s. n. Fel de mâncare preparată din carne (de pasăre), cu sos de oțet, făină și usturoi; ostropeț. – Et. nec. Vezi definitia »

BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Din bănuț + suf. -el. Vezi definitia »

CUMNĂȚÉL, cumnăței, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui cumnat. – Cumnat + suf. -el. Vezi definitia »

APÉL, apeluri, s. n. 1. Citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc. 2. Chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc. 3. Cerere, rugăminte. ◊ Loc. vb. A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela (1). 4. Acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului. ◊ Curte de apel = instanță judecătorească, superioară tribunalului, care avea competența de a judeca recursul cuiva împotriva sentinței tribunalului. 5. Producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică. – Din fr. appel. Vezi definitia »