DECIBÉL s.m. Unitate de măsură a intensității sonore a sunetului, corespunzând unei zecimi de bel. [Pl. -li. / cf. fr. décibel]. Vezi definitia »

BEL (în mitologia feniciană), zeu solar, creatorul universului și judecător suprem. În „Vechiul Testament”, apare sub numele Bel-Marduk. Vezi definitia »

CORTÉL², corteluri, s. n. (Reg.) Haină bărbătească de lână, brodată, cu mâneci din postav alb. – Et. nec. Vezi definitia »

zel s. n. Vezi definitia »

SINGURÉL, -EÁ, -ÍCĂ, singurei, -ele, adj. Diminutiv al lui singur. ◊ Expr. Singur-singurel = cu desăvârșire singur. – Singur + suf. -el. Vezi definitia »