Definita cuvantului tarabă
TARÁBĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = de calitate proastă, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu tarabă
pungăleálă, pungăléli, s.f. (reg.) 1. cusătură proastă, de mântuială. 2. (în forma: punghileală) migăleală, mocoșeală. Vezi definitia »
MICROANCHÉTĂ s. f. anchetă limitată la un număr mic de subiecți. (< micro1- + anchetă) Vezi definitia »
PSEUDOALÉLĂ, pseudoalele, s. f. (Biol.) Genă care se comportă asemenea alelelor, dar se manifestă ca o singură unitate funcțională. [Pr.: pse-u-do-a-] – Din engl. pseudoallele. Vezi definitia »
înghebejeálă s.f. (reg.) v. înghebejire. Vezi definitia »
PREJUDECÁTĂ, prejudecăți, s. f. Părere, idee preconcepută (și adesea eronată) pe care și-o face cineva asupra unui lucru, adoptată, de obicei, fără cunoașterea directă a faptelor; prejudeț, prejudiciu. – Pre1- + judecată (după fr. préjugé). Vezi definitia »