HETERONÓM, -Ă, heteronomi, -e, adj. Care se supune unei legi venite din exterior, străină fenomenului respectiv. [Var.: eteronóm, -ă adj.] – Din fr. hétéronome. Vezi definitia »

BRONHIÓM s. n. tumoare cu punct de plecare bronhic. (< fr. bronchiome) Vezi definitia »

TIMOCITÓM s. n. tumoare benignă a timusului din timocite. (< fr. thymocytome) Vezi definitia »

MAJORDÓM s.m. Intendentul unui palat regal sau princiar; (p. ext.) șef al personalului de serviciu în casele marilor nobili și bogătași. [< fr. majordome, germ. Majordom, cf. lat. maior – șef, domus – casă]. Vezi definitia »

TRINÓM, trinoame, s. n. Expresie algebrică compusă din trei termeni. – Din fr. trinôme. Vezi definitia »