FRUNZÍȘ, frunzișuri, s. n. Mulțime de frunze, frunzele unuia sau ale mai multor copaci; frunzet, frunzărime, frunzătură. – Frunză + suf. -iș. Vezi definitia »

OGRĂDÁȘ, ogrădași, s. m. (Înv.) Persoană care slujea la o curte boierească. – Ogradă + suf. -aș. Vezi definitia »

JNEPENÍȘ, jnepenișuri, s. n. (Rar) Desiș de jnepeni, loc cu mulți jnepeni. – Jneapăn + suf. -iș. Vezi definitia »

OCOLÍȘ, ocolișuri, s. n. 1. Ocol (1), înconjur. ♦ Fig. Divagație. ◊ Loc. adv. Cu ocolișuri = pe ocolite, vag, indirect. Fără ocoliș (sau ocolișuri) = direct, pe față. 2. (Înv.) Perimetru, circumferință. – Ocol + suf. -iș. Vezi definitia »

căpúș, căpúșuri, s.n. (înv.) 1. specie de fluier sau de caval. 2. instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta; cobuz. Vezi definitia »