ANTERIÓR, -OÁRĂ, anteriori, -oare, adj. 1. (Temporal) Precedent. ◊ (Adverbial) Cele petrecute anterior. 2. (Local) Care este așezat în față. ♦ (Despre sunete) Al cărui punct de articulație este situat în partea dinainte a cavității bucale. [Pr.: -ri-or] – Fr. antérieur (lat. lit. anterior). Vezi definitia »

STÉNTOR s. m. 1. om cu voce puternică. 2. specie de maimuță urlătoare. (< fr. stentor) Vezi definitia »

subprocuratór, subprocuratóri, s.m. (înv.) funcționar care era subordonat procuratorului și care răspundea de bunul mers al unei mine de aur. Vezi definitia »

INODÓR, -Ă, inodori, -e, adj. Care nu emană miros; fără miros. – Din fr. inodore, lat. inodorus. Vezi definitia »

CALCINATÓR², -OÁRE, calcinatori, -oare, s. m. și f. Muncitor care lucrează la calcinare. – Calcina + suf. -tor. Vezi definitia »