EXCITÁȚIE s. f. 1. excitare. 2. proces fiziologic manifestat prin accentuarea activității funcționale a unei celule, a unui țesut sau organ ca reacție la un stimul. 3. stare de enervare, de încordare, de ațâțare. 4. producere a unui câmp magnetic util în mașini, aparate sau instrumente electrice. ◊ producere a câmpului magnetic inductor util în mașinile, aparatele și instrumentele electrice. (< fr. excitation, lat. excitatio) Vezi definitia »

ENDOGAMÍE s.f. 1. Obicei practicat de unele triburi de a permite căsătoria numai între membrii aceluiași trib. 2. (Biol.) Unire a doi gameți formați în același organism. [Gen. -iei. / < fr. endogamie, cf. gr. endon – înăuntru, gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

TORACECTOMÍE s. f. (med.) rezecție a coastelor. (< fr. thoracectomie) Vezi definitia »

PĂPĂDÍE, păpădii, s. f. Plantă erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate (care se mănâncă uneori ca salată) și cu flori galbene grupate în capitule (Taraxacum officinale). – Din bg. popadija. Vezi definitia »

VOPSELĂRÍE s. f. v. MINIU. Oxid de plumb, de culoare roșie-portocalie, insolubil în apă, folosit la vopselărie. [DEX '98] Vezi definitia »