(pronunția, ce înseamnă în rom. „tsi”: ți, ci, chi? – tavi) QI [tsi] termen chinez întâlnit în medicina tradițională chineză, arte marțiale, etc. Are sensul concret de gaz, miros, stare de spirit, etc., dar și sensul de „energie primară”, „suflu”, nepalpabil prin mijloace științifice, care menține în viață organismul. [Dicț. enciclopedic, vol. V, O-Q, Ed. Enciclopedică, București, 2004] Vezi definitia »

DEVIÁ vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcție. 2. (Fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [Pron. -vi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare]. Vezi definitia »

PREJUDICIÁ vb. I. tr. A cauza prejudicii; a păgubi, a dăuna. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. préjudicier]. Vezi definitia »

AMBREIÁ vb. tr. a cupla, prin intermediul unui ambreiaj, un motor cu mecanismul pe care trebuie să îl pună în mișcare. (< fr. embrayer) Vezi definitia »

BITINIA (BITHYNIA), reg. în NV Asiei Mici. Satrapie persană și apoi regat elenistic (sec. 3-1 î. Hr.). B. a devenit în 74 î. Hr. prov. romană. La Niceea, în B. a avut loc în 325 d. Hr. primul conciliu al bisericii creștine care și-a fixat dogmele, rămase valabile pînă astăzi. Vezi definitia »