ȚIGĂNÍCĂ s. m. (Rar) Țigănuș. – Din țigan + suf. -ică. Vezi definitia »

ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare și de tropice. ♦ Fiecare dintre părțile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porțiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (Silv.) Suprafață denumită convențional după o plantă-tip. ♦ Spațiu de operații militare; (av.) porțiune a spațiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloților pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ și economic-financiar; sector. ♦ (Tehn.) Denumire a unor părți din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porțiune din suprafața unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvență în care oscilațiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone]. Vezi definitia »

BRAZÚRĂ s. f. sudură foarte rezistentă cu un aliaj sau un metal fuzibil. (< fr. brasure) Vezi definitia »

IZOFÍGMĂ s.f. Linie care unește punctele cu aceeași frecvență de apariție a cutremurelor de pământ. [Var. isofigmă s.f. / et. incertă]. Vezi definitia »

BAMBOCIÁDĂ (‹ it.) s. f. Reprezentare în pictură a unei scene rustice, cu caracter grotesc. Frecventă în arta flamando-olandeză, își datorează numele pictorului Pieter van Laer, poreclit „il Bamboccio” (paiața). Vezi definitia »