STABILIZATÓR, -OÁRE I. adj. care stabilizează, care dă stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilațiile unei nave. 3. aparat pentru menținerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. 4. dispozitiv automat care contribuie la menținerea constantă a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de mișcările acestuia. III. s. m. substanță care se adaugă unei soluții coloidale, unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur) Vezi definitia »

CRĂIȘÓR, crăișori, s. m. Diminutiv al lui crai (1); fiu de crai, de prinț. [Pr.: cră-i-] – Crai + suf. -ișor. Vezi definitia »

subprocuratór, subprocuratóri, s.m. (înv.) funcționar care era subordonat procuratorului și care răspundea de bunul mers al unei mine de aur. Vezi definitia »

AERATÓR s. n. 1. aparat pentru aerație. 2. mașină de lucru în turnătorie pentru afânarea amestecului de formare. (< fr. aérateur) Vezi definitia »

BAZIDIOSPÓR s.m. (Bot.) Spor al bazidiomicetelor, produs de bazidii. [Pron. -di-o-. / < fr. basidiospore]. Vezi definitia »