ECTROMELÍE s.f. (Med.) Malformație constând în lipsa congenitală, parțială sau totală, a unuia sau a mai multor membre. [Gen. -iei. / < fr. ectromélie, cf. gr. ektroma – avorton, melos – extremitate, membru]. Vezi definitia »

CONGREGÁȚIE s. f. (în biserica catolică) 1. ordin monahal ◊ ramură a unui asemenea ordin. 2. confrerie din clerici și laici, în scopul intensificării propagandei religioase. 3. adunare de prelați pentru examinarea unor anumite chestiuni, situații etc. 4. departament al curiei papale, condus de un cardinal. 5. ședință de studiu la un conciliu; (p. ext.) adunare religioasă. (< fr. congrégation, lat. congregatio) Vezi definitia »

REPARÁȚIE s.f. 1. Procesul prin care se îndepărtează defectele unui lucru, ale unei piese. 2. (Fig.) Satisfacție, despăgubire acordată cuiva pentru o ofensă, pentru o pagubă. [Gen. -iei, var. reparațiune s.f. / < fr. réparation, cf. lat. reparatio]. Vezi definitia »

AUTOCORÍE s.f. (Bot.) Împrăștiere a semințelor fără ajutorul agenților externi. [Cf. it. autocoria < gr. chorein – a azvârli]. Vezi definitia »

PALICHINEZÍE s. f. tulburare motorie manifestată prin repetarea spontană și involuntară a acelorași gesturi și mișcări, în demență organică. (< fr. palikinésie) Vezi definitia »