raćlă (rácle), s. f. – 1. Cutie, ladă. – 2. Sicriu, coșciug. – 3. Relicvariu. – 4. Copaie, covată. – 5. Pînză, parte de perete sau de gard. – Var. lacră. Bg. rakla, din sl. raka „mormînt” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 303; Conev 68), cuvînt identic cu lat. arca, cf. sb., cr. raka „înmormîntare”, ceh. raka „sicriu,” rus. raka „relicvariu”. Vezi definitia »

CONTRACÚRBĂ s.f. Curbă concavă care urmează unei curbe convexe. [Cf. fr. contre-courbe]. Vezi definitia »

BAROFORÉZĂ s.f. Difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației. [Cf. gr. barys – greu, phoresis – împrăștiere]. Vezi definitia »

FARINGOLARINGÍTĂ, faringolaringite, s. f. Boală care constă în inflamarea concomitentă a faringelui și a laringelui. – Din fr. pharyngo-laryngite. Vezi definitia »

ATROPÍNĂ s. f. alcaloid din mătrăgună, foarte toxic, cu un efect puternic calmant asupra sistemului nervos. (< fr. atropine) Vezi definitia »