Definita cuvantului rage
RÁGE, rag, vb. III. Intranz. (Despre unele animale) A scoate răgete. ♦ Fig. (Despre oameni) A țipa, a răcni, a zbiera, a urla. [Var.: răgí s. f.] – Din lat. ragere.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rage
BEVERIDGE [bevəridʒ], William Henry, lord (1879-1963), economist britanic. Autor al unui plan de protecție socială (planul B.); contribuții în domeniul utilizării forței de muncă („Putere și influență”). Vezi definitia »
INFLÍGE vb. III. tr. (Rar) A pedepsi. [P.i. inflíg. / cf. fr. infliger, lat. infligere]. Vezi definitia »
DIVÉRGE vb. III. intr. (Despre drepte, raze etc.) A merge depărtându-se între ele. ♦ (fig.) A se deosebi, a fi în dezacord. [P.i. divérg. / cf. fr. diverger, it., lat. divergere]. Vezi definitia »
SUBÎNȚELÉGE, subînțelég, vb. III. Refl. și tranz. A (se) înțelege (dintr-un context, dintr-o convorbire, dintr-o aluzie) ceva ce nu este exprimat direct. ♦ Refl. A fi de la sine înțeles, a rezulta, a reieși. – Sub1- + înțelege (după fr. sous-entendre). Vezi definitia »
precúrge, pers. 3 sg. precúrge, vb. III refl. (înv.; despre lichide) a curge în cantitate mare (revărsându-se, potopind etc.). Vezi definitia »