proizvolénie, proizvolénii, s.f. (înv.; în loc. adv.) de pre proizvolenie = de bunăvoie, neconstrâns de nimeni. Vezi definitia »

GRÁȚIE, grații, s. f. 1. Drăgălășenie, finețe, gingășie demonstrate de o ființă în mișcări, atitudini etc.; atracție particulară pe care o provoacă cineva sau ceva prin aspect, mișcare etc.; farmec. ◊ (În mitologia romană) Cele trei grații sau grațiile = cele trei zeițe considerate ca personificări ale frumuseții și gingășiei feminine. ◊ Expr. (Peior.) A face grații = a) a căuta să pară fermecător prin gesturi și atitudini afectate; b) a-și manifesta în mod nejustificat nemulțumirea, a face nazuri. 2. Bunăvoință, preferință, favoare de care se bucură cineva. ◊ Expr. A intra în grațiile cuiva = a câștiga încrederea, bunăvoința cuiva. ♦ Ajutor, milă, îndurare (divină); iertare (de o pedeapsă). ◊ Anul de grație..., formulă emfatică ce precedă indicarea unui an calendaristic. 3. (Cu valoare de prepoziție) Datorită. – Din lat. gratia. Vezi definitia »

CLORURÍE, clorurii, s. f. (Fiziol.) Prezență a clorului în urină; cantitate de clor prezentă în urină. – Din fr. chlorurie. Vezi definitia »

PSIHOCHIRURGÍE s. f. metodă de tratament al bolilor psihice prin intervenții chirurgicale asupra creierului. (< fr. psychrochirurgie) Vezi definitia »

-ACUZÍE elem. „auz”, „sunet”, „audiție”. (< fr. -acousie, cf. gr. akousis) Vezi definitia »