KEVÍR s.n. Fund al unei depresiuni, în regiunile premontane din Iran, pustiu, cu argile sărate. (cf. germ. Kewir) Vezi definitia »

BLANȘÍR, blanșiruri, s. n. Rest nefolositor rezultat de la blanșiruire. – Cf. blanșiruire. Vezi definitia »

BAIBAFÍR, baibafire, s. n. (Reg.) (Fir de) aur. [Var.: bașbafir s. n.] – Din tc. baibafir. Vezi definitia »

BIR, biruri, s. n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; p. gener. (pop.) impozit. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. 2. (Înv.) Tribut. – Din magh. bér. Vezi definitia »

LATÍR s. m. plantă erbacee leguminoasă cu tulpină lungă, târâtoare și foarte ramificată, având flori albe, violete sau roșii, grupate în racem. (< lat. lathyrus, gr. lathyros) Vezi definitia »